Archive for April, 2010
Muncesti pentru tine sau pentru altcineva?
Apr 25th
” Am nevoie de un job ” -> Familiar nu?
Pentru cine muncesti cu adevarat in fiecare zi? Pentru tine? oare? Daca nu lucrezi pentru visul si obiectivele tale atunci pur si simplu muncesti pentru visul altuia. Acesta e definitia ta pentru o viata reusita? Muncind 8 ore pe zi, poate chiar mai mult pentru atat de putini bani? Nu stiu daca intelegi, am vorbit cu multe persoane despre acest aspect insa nu au inteles ce vreau sa spun. Nu stiu ce parere ai, insa eu nu vreau sa traiesc asa.
Meritam mai mult in viata decat atat, stiati ca 5% dintre oameni detin 95% din bogatiile lumii? Este corect? NU. Putem face cu adevarat ceva? Nu prea. Insa putem constientiza situatia si sa incercam sa ne facem viata mai buna, cautati oportunitati, nu sunt? CREATI-LE!
Adu-ti aminte ca nu esti un robot, esti o fiinta umana care merita mai mult decat o slujba care nu te va ajuta sa ai viata pe care ti-o doresti.
Toate cele bune prietene.
Unde tragem linie?
Apr 13th
De multe ori ma gasesc intr-o mare dilema: sa termin ceea ce am inceput chiar daca asta inseamna sa fac unele lucruri nebenefice sanatatii si a relatiilor sau sa iau o pauza si sa pierd acel momentum si cheful?
Nu te gasesti si tu in aceeasi situatie uneori? Cand lucrezi pana seara tarziu sa termini ceva important, chiar daca stii ca maine e o noua zi? insa stii ca trebuie sa o termini in seara asta! De cand ma stiu am fost asa, cand am inceput ceva, vroiam sa o termin atunci, FARA PAUZA, trbuia sa il finalizez atunci cat mai bine posibil!
Ma intreb de ce facem asta? Este vorba de satisfactie? Este datorita faptului ca nu stim sa ne priotizam timpul prea bine, si stim ca e acum sau poate niciodata? Este sentimentul vinei cel ce ne impinge? Este pasiunea? Oricare ar fi motivul trebuie sa fii mereu constient de acest aspect si sa te intrebi mereu daca se merita cu adevarat ceea ce faci acum? Raspunsul este al tau, si numai al tau prietene.
De ce trebuie sa ne afundam in probleme?
Apr 7th
Ati observat sau chiar cunoscut personal persoane care se vaita de multe ori despre problemele lor? Sau pur si simplu va spune despre ea, iar dumneavoastra, ca si mine, doriti sa il ajutati, si ii dati unele posibile rezolvari. De cele mai multe ori, in loc sa se opreasca si sa se gandeasca mai bine la solutia propusa, se reintoarce iar la problema!
De ce facem asta? De ce consideram ca trebuie sa treaca un anumit timp gandindune la cat de rau o ducem de pe urma problemelor? in loc sa facem ceva mai constructiv, si anume sa ne gandim la rezolvarea ei!
Sa va dau un mic exemplu, lucrez sa creez un nou site, si pe masura ce il construiesc apar tot felul de probleme pe care nu stiu sa le rezolv, nu ma plang, ci incep sa caut solutia imediat si in 99% din cazuri nu renunt pana nu gasesc solutia, chiar daca imi va lua ore intregi, chiar si cu ajutorului lui google. In cazurile de1% cand renunt este atunci cand caut zile la rand solutia, in toate felurile, si constat ca nu este chiar atat de importanta sa o rezolv in comparatie cu cat timp pierd. Insa mereu gasesc alternative.
In general persoanele care se plang mereu si nu iau in seama deloc solutiile, atunci o fac pentru a primi compasiunea celor din jur. Se cred iubiti, insa adevarul este ca majoritatea te vor ura pentru asta, sa trebuiasca mereu sa iti arate compasiune, este o obligatie…
Nu stii de ce anume esti capabil pana nu o faci!
Apr 2nd
Acum cateva zile am decis sa fac ceva, ce nu multa lume ar face, inclusiv eu, si anume sa merg pe jos o distanta de 10 km, chiar daca aveam o gramada de mijloace de transport “mai comode. 99% din oameni nu ar faceo in 99% din timp pentru ca necesita mult timp, de 3-5 ori mai mult (stiti cat de aglomerat e Bucurestiul), sau pur si simplu nu o vad ca pe o optiune ci pe ceva ce oamenii trazniti ar face. Eu am facut-o si m-am simtit foarte bine, data viitori voi mari viteza sau distanta, sau poate ambele.
Nu numai ca vezi orasul din punctul de vedere al unui turist, obtii deasemenea sanatate si aprecirea sau uimirea celor din jur, e un bonus placut 
Ieri, pe data de 1 Aprilie, RATB-ul a intrat in greva spontana, multa lume nici nu stia, nu au anuntat dinainte, oamenii nu erau pregatiti, inclusiv parintii mei. Din fericire puteam folosi metroul, insa tatal meu a decis sa treaca peste metrou, si sa mearga si el, o distanta de 9km pe jos pana la munca, eram foarte surprins, nu este un tip caruia sa ii placa asa ceva, nu urca nici scarile pana la etajul 4 
L-am intrebat: “De ce ai facut asta? puteai folosi masina personala, metroul, taxiul, …?” mi-a zis: “Tu ai facut-o, asa ca puteam sa o fac si eu!”
Cand realizezi ceva mai iesit din comun, oamenii din jurul tau vor fi inspirati sa demonstreze ca si ei pot face asta
Comentarii recente